Alveolita: simptome, remedii și îngrijire după o extracție dentară

După extracția unui dinte se poate produce alveolita: infectarea alveolei dentare, adică a locului rămas în urma intervenției. Alveolita postextracțională este una dintre cele mai frecvente complicații care pot apărea în procesul de vindecare și de obicei începe să se manifeste la 24 – 72 de ore după după procedura chirurgicală de extragere a unui dinte sau a unei măsele.

Ce este alveolita dentară?

Alveolita dentară este o complicație specifică extracțiilor dentare și constă în infectarea alveolei dentare, adică a cavității rămase în locul unde s-a aflat rădăcina dintelui sau a măselei extrase.

Infecția alveolei apare în timpul perioadei de vindecare după extracție și cel mai frecvent este provocată de:

• desprinderea cheagului de sânge format în mod natural în procesul de vindecare;
• igiena dentară necorespunzătoare care favorizează apariția unei infecții locale;
• existența unor deficiențe de coagulare rămase netratate sau tratate necorespunzător.

Alveolita poate fi dureroasă și constituie un potențial risc pentru sănătatea țesuturilor naturale din apropiere. Agravarea poate duce până la afectarea osului maxilarului, de aceea pacientul care prezintă o inflamație în locul unde s-a aflat dintele extras trebuie să meargă repede la medicul stomatolog pentru tratament.

Tipuri de alveolită

Alveolita uscată (numită și dry socket)

Alveolita uscată se manifestă prin absența cheagului de sânge care ar fi trebuit să se formeze în mod natural în procesul de vindecare după extracția dentară. Acest tip de alveolită este foarte dureros deoarece osul maxilarului a rămas expus. Absența cheagului este cauzată de acțiunea fibrinolitică declanșată de os: cheagul este practic dizolvat de anumite bacterii saprofite prezente în mod natural în cavitatea bucală, dar care în acest caz împiedică vindecarea. Acțiunea de dizolvare a cheagului de sânge format în urma extracției poate fi influențată și de anumite substanțe prezente în salivă. Alveolita uscată apare mai frecvent la pacienții cu imunitate redusă. 

Alveolita umedă

Alveolita umedă se manifestă prin acumularea excesivă a țesutului de granulație în alveola rămasă goală după extracția dintelui. Pacientul are dureri mai puțin intense decât în cazul alveolitei uscate, dar problema este vizibilă prin cheagul de sânge supradimensionat, purulent, cu miros neplăcut și aspect murdar, care se poate transforma uneori în polip gingival.

Cauzele alveolitei dentare postextracționale

Probabilitatea de apariție a alveolitei este de 20-30% în cazurile de extracție a unui molar de minte (a unei măsele de minte) și de 3% la extracția altor dinți. Incidența crescută a acestei patologii la extracția molarilor de minte se explică prin densitatea mai mare a osului din zona alveolei.

Alveolita poate apărea din mai multe cauze, dintre care cele mai frecvente sunt:

• extracție complicată, în care survin deteriorări ale mucoasei bucale și țesutului osos;
• extracție incorect realizată (ex.: nu au fost realizate corespunzător procedurile antiseptice, nu au fost îndepărtate toate fragmentele de dinți sau de os ori porțiunile de țesut infectat);
• aplicarea în interiorul alveolei a unor substanțe cu rol antiseptic sau hemostatic care împiedică formarea naturală a cheagului;
• folosirea excesivă a anestezicului local în timpul procedurii;
• prezența unor infecții bacteriene acute sau cronice în cavitatea bucală sau în alte zone din organism;
• tulburări vasomotorii locale provocate de traumatismul operator și/sau de acțiunea agenților vasoconstrictori utilizați;
• reacție fibrinolitică crescută (ca efect al unei infecții acute, al inflamației spațiului medular osos sau al altor factori, ceea ce duce la absența cheagului și la expunerea osului la mediul septic oral);
• suturarea gingiei, care favorizează depunerile de resturi alimentare în alveolă;
• menținerea prea îndelungată a pansamentului din interiorul alveolei;
• pacientul are parodontită cronică, imunitate scăzută, deficiențe de coagulare a sângelui sau anumite boli cum ar fi diabetul zaharat;
• factori de risc preexistenți (fumatul, administrarea pe termen lung a unor contraceptive orale ș.a.);
• în perioada de vindecare postextracție pacientul nu respectă recomandările stomatologului (are o igienă precară deficitară, consumă alimente tari, fierbinți sau prea reci etc.).
• sterilizarea deficitară a instrumentarului de intervenție;

Factori de risc 

Producerea alveolitei postextracționale poate fi favorizată de anumiți factori – unii existenți la momentul intervenției și alții care apar în perioada de vindecare.

Principalii factori de risc preexistenți:

• fumatul (poate reduce fluxul sanguin către gingie și încetinește astfel vindecarea);
• administrarea pe termen lung a contraceptivelor orale (duce la creșterea nivelului de estrogen, ceea ce poate afecta procesul de coagulare a sângelui și prin urmare crește riscul producerii alveolitei uscate);
• antecedente similare (la persoanele care au mai avut alveolită la extracții dentare riscul de repetare a situației este mai mare);
• vârsta înaintată (procesul de vindecare devine mai lent odată cu înaintarea în vârstă, mai ales dacă există și alte probleme de sănătate);
• anumite tratamente medicamentoase (ex.: anticoagulantele pot crește riscul de alveolită uscată, iar imunosupresoarele pot diminua capacitatea organismului de a se vindeca);
• modificări hormonale la femei (în anumite perioade ale ciclului menstrual nivelul de estrogen este ridicat);
• diabetul (poate crește riscul de infecție, ducând la apariția alveolitei uscate);
• sistemul imunitar slăbit (vindecarea este îngreunată și crește riscul de complicații după extracția dentară);
• locul extracției – riscul de apariție a alveolitei este mai mare în cazul extracțiilor de molari, în special a măselelor de minte, din cauza localizării acestora și a dificultății extracției.

Principalii factori de risc postextracție:

• nerespectarea recomandărilor medicului stomatolog pentru perioada de vindecare (igienă dentară deficitară, consumul de alimente prea tari, prea reci sau fierbinți etc.);
• fumatul;
• anumite produse farmaceutice (vezi mai sus);
• activitate fizică prea solicitantă la scurt timp după extracția dentară (tensiunea arterială crescută poate duce la dislocarea cheagului de sânge).

Simptome ale alveolitei

Este normal să existe dureri în primele două-trei zile de la extracție, dar dacă durează mai mult sau se accentuează, trebuie să mergi la medic.

În cazul alveolitei durerea se manifestă de obicei astfel:

• crește ca intensitate în loc să scadă pe măsură ce trece timpul după extracția dentară;
• pulsează;
• iradiază către tâmplă și/sau către ureche;
• se extinde pe jumătate de față, pe partea pe care a fost extras dintele;
• în etapele cele mai avansate devine severă, greu de suportat.

Alte simptome care indică producerea alveolitei și necesită rapid o vizită la cabinetul stomatologic:

• febră (38 de grade Clesius și peste);
• inflamarea gingiei în zona extracției (periostită);
• deasupra alveolei nu se formează un cheag de sânge sau apare și se dizolvă sau se dislocă, iar osul din interiorul cavității rămâne expus;
• formarea unui strat de culoare cenușie sau a unei „plăci gri“;
• apariția puroiului și/sau a mirosului neplăcut în zona extracției;
• umflarea obrazului;
• umflarea ganglionilor limfatici (submandibulari, cervicali), care devin dureroși la atingere;
• țesuturile sunt inflamate, deosebit de sensibile la cald și rece;
• salivare excesivă;
• oboseală, stare generală de slăbiciune, lipsa poftei de mâncare.

Dacă te confrunți cu astfel de simptome după o extracție dentară sau vindecarea întârzie prea mult, trebuie să te programezi cât mai repede la o consultație stomatologică.

Diagnosticare

Diagnosticarea cât mai rapidă a alveolitei, cu identificarea specificităților și posibilelor sale complicații, este absolut necesară pentru stabilirea tratamentului adecvat. 

Medicul Stomatolog va analiza situația postextracțională, va identifica simptomele, va întreba pacientul despre istoricul său medical și va face o examinare clinică pentru a vedea dacă osul alveolar este expus, dacă s-a format cheag sanguin și în ce stare este, va palpa zona pentru a evalua nivelul inflamației și gradul de sensibilitate ș.a. În unele cazuri poate fi nevoie de radiografii sau alte investigații, în special dacă medicul suspectează că au rămas fragmente de os sau de dinte ori că există infecții ascunse sub simptomele unei alveolite uscate sau alte posibile complicații.

Tratamentul pentru alveolită

Durerea, disconfortul și infecția cauzate de alveolită nu dispar de la sine, ci se agravează în lipsa tratamentului stomatologic adecvat.

Dacă ai simptome de alveolită trebuie să mergi cât mai repede la cabinetul stomatologic; nu încerca să te tratezi singur și nu lua niciun medicament, în special antibiotice, pentru că îți vei face mai mult rău decât bine.

Tratamentul pentru alveolita uscată

În cazul alveolitei uscate, dincolo de eventualele proceduri stomatologice de la cabinet, medicul prescrie tratamentul care trebuie urmat acasă pentru ameliorarea simptomelor. După caz, medicul poate recomanda:

• administrarea de antiinflamatoare;

• irigarea alveolei cu soluții antiseptice de concentrație redusă;
• aplicarea locală a unor conuri cu substanțe antibiotice și/sau anestezice;
• clătirea gurii cu soluție salină (sare dizolvată în apă) sau cu clorhexidină în concentrație de minimum 0,12% ș.a.

Pe durata tratamentului trebuie să acorzi o atenție deosebită igienei orale și să eviți anumite alimente, în special cele foarte tari, fierbinți sau prea reci și lactatele. Medicul îți va explica tot ce este bine să faci și ce este contraindicat pentru vindecarea completă.

Este important să urmezi întocmai toate recomandările stomatologului ca să eviți orice complicație. Dacă respecți toate indicațiile, în 10-12 zile vei remarca semne clare de vindecare, însă trebuie să continui tratamentul pe toată durata pe care ți-a fost prescris de medic, iar dacă apar manifestări neplăcute sau ciudate mergi la cabinet fără întârziere.

Tratamentul pentru alveolita umedă

La tratarea alveolitei umede este nevoie de mai multe proceduri stomatologice decât la alveolita uscată. Chiuretajul alveolar este absolut necesar pentru îndepărtarea țesutului infectat și remedierea tuturor celorlalte cauze. După curățarea temeinică și igienizarea zonei medicul introduce în alveolă conuri cu anestezice locale.

Tratamentul prescris pentru acasă are ca scop diminuarea durerilor și a inflamației prin administrarea unor analgezice și antiinflamatoare. De cele mai multe ori este nevoie de îngrijire locală, de exemplu prin clătirea gurii cu soluție salină sau alte metode, cum ar fi aplicarea unor pansamente.

Alte recomandări medicale pentru perioada de vindecare includ igienizarea temeinică a cavității bucale, evitarea anumitor alimente și băuturi etc.

Numai dacă pacientul prezintă semne de infecție generalizată (mai ales în caz de temperatură corporală de peste 38 de grade Celsius) medicul poate prescrie și un tratament cu antibiotice.

Ce antibiotic se ia pentru alveolită

Tratamentul cu antibiotice este necesar numai în cazurile severe de alveolită umedă, de obicei când pacientul are febră, semn de infecție generalizată în organism.

Numai medicul stomatolog îți poate prescrie antibioticul potrivit, dar este esențial să-i comunici dacă ai avut reacții alergice la anumite tipuri de antibiotice.

Dentistul îți va prescrie un tratament antibiotic în funcție de simptomele alveolitei, de istoricul tău medical și de alți eventuali factori. Este absolut contraindicat să iei orice antibiotic sau alt medicament fără rețetă eliberată de medicul stomatolog în urma unei consultații amănunțite la cabinet. Chiar dacă ai mai făcut alveolită la o extracție dentară precedentă, nu-ți administra singur același tratament, ci mergi neapărat la dentist, pentru că pot fi cauze și simptome diferite, care trebuie tratate corespunzător.

Complicațiile alveolitei

Complicațiile alveolitei variază foarte mult ca nivel de severitate.

Cele mai frecvente complicații sunt și cele mai puțin grave, și anume:

• vindecarea foarte lentă;
• sângerări mai mult sau mai puțin abundente în zona alveolei;
• infecții locale.

Dacă alveolita nu este tratată corect și la timp, complicațiile pot fi mai severe:

• flegmonul (infectarea țesuturilor moi adiacente);
• periostită (infecția periostului, stratul de la suprafața osului);
• sinuzită (inflamarea sinusului maxilar);
• osteită (inflamarea osului arcadei dentare);
• osteomielită (infectarea osului maxilar);
• septicemie (infecție puternică în întregul organism, care poate pune în pericol viața pacientului).

Apariția complicațiilor poate fi provocată și de anumite circumstanțe, cum ar fi:

• erori de tehnică operatorie care duc la deschiderea rănii;
• suturarea prea strânsă sau cu noduri prea apropiate, care duce la diminuarea sau întreruperea fluxului sanguin la marginile plăgii, ceea ce poate cauza deschiderea plăgii și/sau necrozarea (moartea) țesuturilor adiacente;
• anumite boli (este important să-i prezinți stomatologului întregul tău istoric medical și tratamentele pe care le-ai urmat sau le urmezi – de exemplu terapiile cu citostatice, glucocorticoizi sau anticoagulante întârzie procesul de vindecare, la fel ca și antiinflamatoarele steroidiene administrate după extracție);
• dacă extracția se face pe durata radioterapiei (care slăbește sistemul imunitar și poate reduce nutrienții din sânge, ceea ce complică procesul de vindecare și crește riscurile de producere a infecțiilor, necrozelor și altor complicații grave);
• alimentația deficitară (aportul prea mic de proteine, vitamine, minerale, grăsimi și carbohidrați întârzie vindecarea, mai ales la persoanele vârstnice);
• igiena orală precară, fumatul ș.a.

Prevenția alveolitei

Prevenția alveolitei începe încă din momentul extracției dentare, prin executarea corectă a procedurilor și respectarea celor mai bune practici în chirurgia stomatologică. Echipa medicală din clinicile Dental Elite se asigură că toate procedurile sunt realizate în așa fel încât orice riscuri să fie diminuate din start și pacientul să primească tratamentul toate îndrumările preventive și tratamentul postextracțional adecvat.

După extracția unui dinte sau a unei măsele este important să previi apariția infecțiilor și să urmezi cu rigurozitate recomandările stomatologului.

Principalele măsuri prin care poți preveni alveolita după extracție:

• păstrează pansamentul local timp de o oră după extracție (sau cât ți-a spus medicul);
• în ziua extracției nu te spăla pe dinți (riști să împiedici formarea cheagului sau să-l distrugi);
• în primele 2 zile de la extracție să nu-ți clătești gura (decât dacă și cum ți-a zis medicul) și să nu faci băi fierbinți;
• evită să atingi zona cu limba, cu periuța de dinți, cu tacâmurile sau alte obiecte;
• nu consuma lactate, alimente prea dure, prea reci sau fierbinți (sunt recomandate alimentele moi, călduțe);
• nu mesteca pe partea cu extracția;
• nu fuma și nu bea alcool;
• nu face efort fizic intens până la vindecarea gingiei din zona extracției.

Respectă cu strictețe toate recomandările medicului și urmează tratamentul pe întreaga durată recomandată. Dacă apar simptome de alveolită sau orice alte manifestări deranjante, ori dacă vindecarea întârzie să se producă, programează-te cât mai repede la consult.

După vindecarea completă în urma extracției este bine să înlocuiești dintele lipsă cu o lucrare protetică sau cu un implant dentar la indicația medicului, astfel încât dantura ta să funcționeze bine și să arate excelent cât mai repede și pentru un timp cât mai îndelungat. Programează-te la o consultație ca să afli ce variantă ți se potrivește cel mai bine.